Inca din ziua de vineri simteam (ca mama) ca ceva nu va fi ca de obicei si aveam mari emotii pentru aceasta ultima etapa. Stiam ca acum se va da batalia finala pentru castigarea titlului de campion national - lucru valabil la toate clasele de concurs. Toti concurentii erau hotarati sa lupte pana la capat si acest lucru imi dadea fiori - ma gandeam la Andrei stiind cat de ambitios este.
Inaintea acestei etape, Andrei era lider in clasamentul clasei 65c (cu doar 4 puncte fata de urmatorul clasat). Ca sa-si pastreze pozitia de lider trebuia sa castige o mansa iar in a 2-a mansa sa se claseze pe pozitia a 2-a. Grea misiune pentru Andrei dar si mai grea pentru Turbo.
Sambata, tensiunea a devenit si mai mare si aveam un viermisor in stomac care nu-mi dadea pace. Antrenamentele oficiale au decurs satisfacator dar nu atat de bine incat sa ii ofere lui Andrei o garantie ca va reusi sa obtina ceea ce si-a propus.
Ca atare, a inceput sa forteze si.... ghinionul s-a produs chiar in prima sesiune de calificari. Vorba aia: de ce ti-e frica nu scapi. Din primul tur, pe zona de pamant, Andrei forteaza, cade si motocicleta il loveste cu ghidonul chiar in zona cotului de la mana dreapta .Cu ajutorul unui arbitru s-a ridicat si culmea a mai facut ture (era hotarat sa mearga pana la capat). Din pacate manuta incepe sa-l doara mai tare ( mai ales ca fiind dreapta o folosea la acceleratie) si iasa de pe pista. Initial am crezut ca este doar o lovitura mai zdravana, dar vazand ca durerea persista si dupa cca. 15 min.,cotul incepe sa se umfle si nici nu mai suporta sa-l atinga cineva la mana, mergem la ambulanta iar de acolo.... direct la urgente. Se face film si aflam rezultatul: fisura la cot cu contuzie = mana in gips( brat, cot si antebrat).
Astfel, spre necazul lui, Andrei nu a mai putut sa-si duca lupta pana la sfarsit, fiind nevoit sa abandoneze (nu s-a mai prezentat a 2-a zi la startul ultimei etape). A ratat ocazia de a se lupta pentru locul I in Campionatul National dar ramanand totusi pe locul II ( vicecampion national).
L-am admirat mult pentru lectia pe care am invatat-o de la el cu aceasta ocazie. Nu a plans deloc ( nici de durerea fizica nici de cea sufleteasca) si s-a purtat ca un adevarat barbat. Ma gandesc insa ce a fost insa in sufletelul lui. Mai mult, duminica, de dimineata s-a prezentat la pista (insotit de tatal sau) si si-a sustinut colegii (si adversarii atunci cand sunt cu totii pe pista)si si-a oferit cunostiintele sale unui baiat incepator ( acesta era la prima lui cursa la aceasta clasa).
Speram ca povestea acestei ultime etape sa fie cu totul alta. Chiar si asa, Andrei a obtinut titlul de Vicecampion depunand multa munca si multa ambitie iar batranul Turbo si-a facut datoria.
Aceasta etapa a fost si ultima pentru micuta motocicleta KTM alaturi de Andrei. Desi ne pare rau ( o fi el din fier dar mule amintiri ne raman alaturi de el), pe Turbo ( KTM 50c centrifugal) l-am pus la vanzare si daca lucrurile merg asa cum ne-am propus, poate reusim sa cumparam o alta motocicleta pentru supermoto ( 65c).
