Cand am ajuns pe aeroportul din Caransebes ne-am socat. Desi Edi (Eduard Haikovschi- locul II la Supermoto) a incercat sa ne previna asupra starii pistei si conditiilor de pe aeroport, tot nu ne-am putut inchipui realitatea. De pe margine se vedea doar 1/3 din pista mica. Restul era ascuns de iarba si balariile care cresteau (ca pe camp). Nu reuseai sa vezi un om matur care sta in picioare. Cum sa-l vezi pe Andrei pe mica motocicleta ruland pe pista? Eu am incercat sa ma urc pe plafonul masinii dar… nu m-a tinut.
Andrei nu s-a speriat deloc si deja in aceeasi seara a facut cateva ture de acomodare cu pista si traseul de concurs. Normal ca am avut parte si de ceva peripetii: Andrei necunoscand traseul (iar marcajul era cam ciudat pentru el -niste anvelope) la un moment dat a pierdut controlul, a sarit peste cauciucuri si a luat-o pe sens invers.
Sambata urmau antrenamentele oficiale si calificarile iar duminica avea loc concursul. Din prima zi Andrei si mica lui motocicleta au atras simpatia tuturor. Era cel mai mic concurent (atat ca varsta cat si ca dimensiuni). Singura lui problema si emotie era ca nu are rezervor suficient de mare si poate nu-i ajungea benzina pentru toata cursa. La un moment dat chiar s-a dus la Directorul de Concurs si a incercat sa-i explice ca el s-ar putea sa nu faca toate cele 7 ture de concurs din cauza ca motocicleta lui are un rezervor prea mic. Va dati seama ca s-au amuzat cu totii.
Sambata totul a mers bine pana cand au aparut probleme tehnice: cadea lantul si era cam greu de remediat problema (nu am fost pregatiti pentru reparatii). Prima data cand a cazut lantul nici nu am stiut ca Andrei are probleme ( nu-l vedeam deloc din cauza ierbii) si ne-au anuntat prin statie arbitrii. Pana sa ajunga tata la el a trecut ceva timp ( ca era destul de departe si scurtatura era prin ierburi si balarii pana la brau plus ca terenul era plin de gropi si denivelari pe care nu le vedeai si cadeai in ele). Andrei statea pe margine si plangea pe motiv ca " el a strigat la ceilalti concurenti sa-l anunte pe tata si nu-l auzeau". Era atat de necajit ca nici nu si-a data seama ca nu-l puteau auzi de zgomotul motoarelor si pe urma ei trebuiau sa mearga mai departe.
Noi ca parinti am hotarat ca nu mai are rost sa stam pana duminica pt. ca nu mai puteam repara motocicleta. Andrei insa nu a fost de acord cu noi si s-a apucat de plans ca nu-l puteam opri. Cu aceasta ocazie am descoperit ca toti cei care participa la aceste concursuri sunt ca o familie , gata sa se ajute intre ei daca vreunul are vreo problema indiferent de ce natura ar fi: mecanica, materiala, etc. Foarte multi au sarit sa ne ajute. Bunicul unui alt concurent (Alex Smolian) ne-a ajutat foarte mult deoarece era dotat cu un adevarat atelier Am reusit intr-un final ca pana duminica dimineata motocicleta sa fie cat de cat pregatita de start.
Duminica are loc concursul si cu toate emotiile noastre dar cu calm din partea lui Andrei, micutul nostru motociclist reuseste sa urce pe podium obtinand locul III. Daca am plecat din Arad cu gandul ca facem o “excursie” si vedem cum ar fi la un concurs moto, ne-am intors cu o cupa si foarte multa bucurie pt. Andrei.
Ne-am facut multi prieteni atat noi cat si Andrei (sunt prea multi sa-i enumeram acum dar promit ca o vom face pe parcurs) si cred ca si aceasta este o realizare cu atat mai mult cu cat aceste prietenii dureaza deja de 2 ani.
Cursa:
Festivitatea de premiere:
Parc rece:
